Citind Sfanta Evanghelie dupa Matei, capitolul III, am ramas cu aceasta idee lipita de mintea mea:Iata securea sta la radacina pomilor si tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca in foc. Se refera evident la viata omului care trebuie traita in voia si dupa poruncile lui Dumnezeu, astfel incat roada buna sa-l scape de chinurile vesnice. Comparatia este foarte bogata in sensuri, insa foarte transanta, tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca în foc. Uneori cadem atat de mult, incat si un copac ajunge sa aiba valoare mai mare decat omul. Si-am luat-o mot a mot si m-am gandit ca totusi nu tot pomul ajunge in foc. Adesea ajunge masa, pat, casa, carte, obiect de arta sau de uz casnic.
Dumnezeu a creat lumea si l-a pus pe om stapan peste toate bogatiile ei. Pamantul, stancile si pietrele, izvoarele si marile, flora si fauna au fost intotdeauna resurse fara de care viața omului nu ar fi fost posibila. Natura i-a fost adapost, iar rodul pamantului i-a fost hrana si mijloc de dezvoltare. Din prea-plinul pamantului s-a ajuns la bunastarea de azi. Omul a exploatat toate aceste resurse care l-au ajutat sa progreseze si sa prospere. Dintotdeauna padurea a fost prietena sa. Aici a gasit adapost, dar si cele necesare traiului. Lemnul i-a fost materia prima pentru toate cele cotidiene, dar si resursa pentru explorarea si cunoasterea intregii lumi. Din lemn si-a facut caruta, sanie, barca, hartie, carti si multe altele.
Tara noastra a fost binecuvantata cu paduri din belsug, astfel incat lemnul a fost de-a lungul timpului foarte utilizat. Nelipsit in gospodaria taraneasca romaneasca, a fost din vechime intrebuintat pentru constructii, obiecte de uz casnic, piese de mobilier, obiecte de cult, unelte etc. In satele de altadata, prelucrarea lemnului era o indeletnicire de baza, la indemana oricui si cunoscuta de aproape toti barbatii. Lemnarii specializati si mesterii populari erau oameni foarte respectati si apreciati in comunitatile satesti.
Creatia culta depaseste lesne creatia populara, din mainile mesterilor lemnari iesind adevarate opere de arta. Ornamentele geometrice, ornamentele populare, motivele florare, simbolice, geometrice, zoomorfe si antropomorfe dau obiectelor o valoarea artistica deosebita. Constructiile din lemn au fost intotdeauna marturie ca poporul nostru a indragit acest mestesug, innobilandu-l si ducandu-l dincolo de banala utilitate. Zona Maramuresului este cunoscuta in intreaga lume pentru prelucrarea lemnului, in special pentru arhitectura ortodoxa. Lemnul spune aici povestea legaturii omului cu natura inconjuratoare, aducand in prim-plan o maturitate artistica ce uimeste pana si cele mai critice priviri. Casele, portile, troitele, bisericile realizate intr-un stil aparte vorbesc despre traditii vechi, despre oameni harnici si priceputi, despre o istorie bogata si zbuciumata, dar si despre o viata spirituala adanc inradacinata in identitatea noastra. O credinta vie transmisa din generatie in generatie odata cu mestesugurile vremurilor.
Poate putini stiu ca in Romania se gaseste cea mai inalta constructie de lemn din lume. Manastirea Sapanta Peri din Sapanta, Maramures, cu o inaltime de 78 de metri, este mentionata ca fiind cea mai inalta constructie de lemn din lume. Intreaga zona a Maramuresului este cunoscuta pentru constructiile din lemn, iar 8 biserici au fost incluse in Patrimoniul Mondial UNESCO. Bisericile din lemn masiv sunt dovada unei vieti spirituale vechi, sunt expresia dainuirii poporului nostru in dreapta credinta. De asemenea bisericile vechi din Moldova graiesc despre vremuri in care istoria a fost greu incercata. Construite in exclusivitate din lemn, acestea erau demontate, urcate in care trase de boi si purtate peste munti si vai atunci când popoarele cotropitoare navaleau pe meleagurile noastre. Oamenii erau nevoiti sa renunte la multe, insa nu-si lasau biserica, nu renuntau la credinta lor. Atat de multa dragoste aveau fata de biserica, incat o luau cu ei. Stiau sa-si inchine viața lor lui Dumnezeu, stiau ca viața lor nu poate fi in afara bisericii; prin urmare nu se desparteau de ea.
In vremuri grele, stramosii nostri realizau lucruri demne de toata lauda. In toate gospodariile taranesti, constructiile si obiectele din lemn erau prezente. Astazi, acestea au disparut treptat, fiind înlocuite de materiale mai usoare, mai comode, mai ieftine, mai trainice in timp, dar care nu au nici pe departe aceeasi valoare estetica si care nu transmit nimic. Plasticul, betonul, PVC-ul, sticla, fierul nu au fost nicicand elemente vii, prin urmare, nu transmit aceeasi emotie ca si obiectele din lemn. Mirosul lemnului vechi sau proaspat lacuit, al lemnului ars, al rumegusului nu ne mai gadila de mult narile. Noi ne-am facut ecologisti si plini de virtuti, sprijinind copacii. Prezența lemnului in marile orase este discutabila in vremurile noastre. Rareori mai intalnim ceea ce odinioara se gasea la tot pasul. Doar bisericile mai pastreaza obiectele de lemn. Catapetesmele frumos sculptate, raclele sfintilor, stranele… ne mai aduc aminte de natura, noua, celor crescuti printre betoane.
Si alt loc mai potrivit pentru a te putea intalni cu lemnul nu putea fi decat biserica. Din moment ce Mantuitorul nostru Iisus Hristos a murit pe cruce si a sfințit lemnul cu scump sangele Sau, nu se cadea ca acesta sa lipseasca din Casa Domnului. Intotdeauna m-au fascinat altarele din lemn sculptat sau traforat, care lasa sa se intrevada arta in plinatatea si splendoarea ei. Adevarate dantelarii redau scenele biblice purtand direct in suflet mesaje sfinte. Motivele vegetale precum vita-de-vie, ciorchini, spice de grau, floarea-soarelui intregesc tabloul religios. Mobilierul lasat natural sau aurit, sculptat sau pictat imbraca si intregeste spatiul bisericesc. Sculptura decorativa pusa in slujba credintei capata aspecte somptuoase. Lemnul binecuvantat ajunge sa dainuiasca in timp, iar timpul ii da valoare. Mostenirea stramoseasca a poporului nostru este si ramane o lectie pentru generatia de astazi, cat si pentru cele ce vor urma, iar biserica nu face altceva decat sa pastreze si sa puna in valoare o bogatie fara de pret.
Tara noastra a fost binecuvantata cu paduri din belsug, astfel incat lemnul a fost de-a lungul timpului foarte utilizat. Nelipsit in gospodaria taraneasca romaneasca, a fost din vechime intrebuintat pentru constructii, obiecte de uz casnic, piese de mobilier, obiecte de cult, unelte etc. In satele de altadata, prelucrarea lemnului era o indeletnicire de baza, la indemana oricui si cunoscuta de aproape toti barbatii. Lemnarii specializati si mesterii populari erau oameni foarte respectati si apreciati in comunitatile satesti.
Creatia culta depaseste lesne creatia populara, din mainile mesterilor lemnari iesind adevarate opere de arta. Ornamentele geometrice, ornamentele populare, motivele florare, simbolice, geometrice, zoomorfe si antropomorfe dau obiectelor o valoarea artistica deosebita. Constructiile din lemn au fost intotdeauna marturie ca poporul nostru a indragit acest mestesug, innobilandu-l si ducandu-l dincolo de banala utilitate. Zona Maramuresului este cunoscuta in intreaga lume pentru prelucrarea lemnului, in special pentru arhitectura ortodoxa. Lemnul spune aici povestea legaturii omului cu natura inconjuratoare, aducand in prim-plan o maturitate artistica ce uimeste pana si cele mai critice priviri. Casele, portile, troitele, bisericile realizate intr-un stil aparte vorbesc despre traditii vechi, despre oameni harnici si priceputi, despre o istorie bogata si zbuciumata, dar si despre o viata spirituala adanc inradacinata in identitatea noastra. O credinta vie transmisa din generatie in generatie odata cu mestesugurile vremurilor.
Poate putini stiu ca in Romania se gaseste cea mai inalta constructie de lemn din lume. Manastirea Sapanta Peri din Sapanta, Maramures, cu o inaltime de 78 de metri, este mentionata ca fiind cea mai inalta constructie de lemn din lume. Intreaga zona a Maramuresului este cunoscuta pentru constructiile din lemn, iar 8 biserici au fost incluse in Patrimoniul Mondial UNESCO. Bisericile din lemn masiv sunt dovada unei vieti spirituale vechi, sunt expresia dainuirii poporului nostru in dreapta credinta. De asemenea bisericile vechi din Moldova graiesc despre vremuri in care istoria a fost greu incercata. Construite in exclusivitate din lemn, acestea erau demontate, urcate in care trase de boi si purtate peste munti si vai atunci când popoarele cotropitoare navaleau pe meleagurile noastre. Oamenii erau nevoiti sa renunte la multe, insa nu-si lasau biserica, nu renuntau la credinta lor. Atat de multa dragoste aveau fata de biserica, incat o luau cu ei. Stiau sa-si inchine viața lor lui Dumnezeu, stiau ca viața lor nu poate fi in afara bisericii; prin urmare nu se desparteau de ea.
In vremuri grele, stramosii nostri realizau lucruri demne de toata lauda. In toate gospodariile taranesti, constructiile si obiectele din lemn erau prezente. Astazi, acestea au disparut treptat, fiind înlocuite de materiale mai usoare, mai comode, mai ieftine, mai trainice in timp, dar care nu au nici pe departe aceeasi valoare estetica si care nu transmit nimic. Plasticul, betonul, PVC-ul, sticla, fierul nu au fost nicicand elemente vii, prin urmare, nu transmit aceeasi emotie ca si obiectele din lemn. Mirosul lemnului vechi sau proaspat lacuit, al lemnului ars, al rumegusului nu ne mai gadila de mult narile. Noi ne-am facut ecologisti si plini de virtuti, sprijinind copacii. Prezența lemnului in marile orase este discutabila in vremurile noastre. Rareori mai intalnim ceea ce odinioara se gasea la tot pasul. Doar bisericile mai pastreaza obiectele de lemn. Catapetesmele frumos sculptate, raclele sfintilor, stranele… ne mai aduc aminte de natura, noua, celor crescuti printre betoane.
Si alt loc mai potrivit pentru a te putea intalni cu lemnul nu putea fi decat biserica. Din moment ce Mantuitorul nostru Iisus Hristos a murit pe cruce si a sfințit lemnul cu scump sangele Sau, nu se cadea ca acesta sa lipseasca din Casa Domnului. Intotdeauna m-au fascinat altarele din lemn sculptat sau traforat, care lasa sa se intrevada arta in plinatatea si splendoarea ei. Adevarate dantelarii redau scenele biblice purtand direct in suflet mesaje sfinte. Motivele vegetale precum vita-de-vie, ciorchini, spice de grau, floarea-soarelui intregesc tabloul religios. Mobilierul lasat natural sau aurit, sculptat sau pictat imbraca si intregeste spatiul bisericesc. Sculptura decorativa pusa in slujba credintei capata aspecte somptuoase. Lemnul binecuvantat ajunge sa dainuiasca in timp, iar timpul ii da valoare. Mostenirea stramoseasca a poporului nostru este si ramane o lectie pentru generatia de astazi, cat si pentru cele ce vor urma, iar biserica nu face altceva decat sa pastreze si sa puna in valoare o bogatie fara de pret.
