Touring Club de France, agentia care a lansat concursul pentru 100.000 de franci, a acceptat itinerarul propus de romanii care dupa inscriere au venit in tara pentru se pregati. Invata fiecare cate o limba straina si fac studii de cartografie, etnografie, meteorologie, geografie, medicina, iar pentru sustinerea financiara pe parcursul celor 6 ani de calatorie se pregatesc invatand sa cante la acordeon si fluier, invatand dansuri si sute de cantece populare.
Toate acestea aveau sa le fie sprijin in calatoria pe toate continentele. Aveau sa fie sprijin material, deoarece prin spectacolele folclorice aveau sa obtina bani pentru cele necesare, dar si sprijin sufletesc, deoarece, purtand cu ei toata bogatia spiritului autentic romanesc, aveau sa invinga dorul de tara si greutatile. Prin folclor si costum popular purtau cu ei identitatea poporului nostru si o impartaseau tuturor, indiferent de religie, nationalitate si obiceiuri. Drumul a inceput pe 1 aprilie 1910, din Bucuresti, iar Europa a fost incantata sa-i primeasca pe romanii exotici si autentici care uimeau si bucurau prin spectacolele lor. Unele religii nu permit cantatul la instrumente, iar aparitia romanilor i-a veselit mult pe cei ce din desertul arab. Urmeaza Africa, un continent dur, insa, cu dansul si cantecul aproape, toate par mai usoare. Mandria de a fi roman ii insotea peste granite si continente, peste mari si oceane.
Destinul ii poarta in India, unde, dupa o primire extrem de calduroasa, raman doar trei in aceasta calatorie. Alexandru Pascu isi gaseste sfarsitul pe aceste meleaguri indepartate, iar cei trei sunt nevoiti sa continue fara prietenul lor drag. Ajunsi la Rio, romanii sunt intampinati de sute de localnici fascinati de spectacolele lor. Acum devenisera ambasadori ai multiculturalismului, impletind in traditiile locale ceva din frumusetea si naturaletea romaneasca. Drumul anevoios si lung ii lasa in doi. La doi ani de la inceputul acestei aventuri, temerarii calatori il pierd si pe camaradul lor Gheorghe Negreanu, iar mai tarziu, continentul american avea sa-i curme calatoria si lui Paul Parvu, care s-a imbolnavit grav, cu putin inainte de terminarea cursei.
Dan Dumitru continua singur, insa lipsit de entuziasm, vlaguit de tristete si durere. Desi este primit cu mare drag la Havana, avea sa spuna: Am daruit un costum popular Muzeului din Santiago de Cuba, am plans si am mers mai departe. Intors in Europa, i se interzice calatoria cu numai 4.000 km inainte de final. O nedreptate care il lasa trist si ingandurat. Dupa vizitarea a 1.500 de orase importante, in 74 de tari, traversarea a sapte mari si a trei oceane, dupa pierderea celor trei prieteni de suflet, totul se termina brusc si fara explicatii.
Abia dupa cativa ani, Touring Club de France stabileste un traseu pentru ca Dan sa poata parcurge cei 4.000 km ramasi. Calatoria se incheie la Paris, pe 14 iulie 1923, zi in care Dan implinea 34 de ani. Aici primeste premiul devalorizat intre timp si titlul de campion mondial.
Inconjurul lumii, adica parcurgerea a 100.000 km pe jos, s-a incheiat. Desi s-a realizat cu mari sacrificii si cu multa jertfa, totusi telul propus a fost dus la bun sfarsit: Intreaga lume i-a cunoscut pe romani. Sa-ti pui nadejdea in portul, cantecul si dansul popular si sa te aventurezi in toata lumea, propovaduind despre cultura neamului tau, este un act de mare curaj si de respect pentru tara in care te-ai nascut. Numai cei ce inteleg si apreciaza la adevarata valoare bogatia noastra stramoaseasca pot fi capabili de o astfel de aventura. Pentru aceasta calatorie s-au rupt 497 perechi de opinci si 28 de costume populare. Nu stiu daca sunt multe sau putine, insa au facut inconjurul lumii, pentru ca toti sa cunoasca si sa se bucure de frumusetea, simplitatea si istoria lor.
