Ia, istorie, cultura si traditie romaneasca

Minutiozitate, precizie, motive inspirate din natura sau simboluri crestine au facut ca ia romaneasca sa fie un produs foarte apreciat de mii de ani. Dovezile istorice spun ca aceasta a inceput a fi purtata inca din cultura Cucuteni, devenind astfel un monument al istoriei la propriu.
Ia este o marturie vizibila a satului traditional romanesc, transformarile si modelele putand fi precis fixate in istorie si atribuite pe zone. Elementele de baza sunt cam aceleasi peste tot: umarul, incretul, altita, raurile si cheitele. Ceea ce le diferentiaza pe zone geografice sunt modelele, decoratiunile folosite, culorile. Daca in Ramnic gasim siruri subtiri, verticale, in Muscel gasim rauri cu motive mari si late, iar in Bucovina se folosesc margelele pentru decor. Vrancea se distinge pentru modelele realizate in culori tari, rosu aprins, albastru, verde si negru, iar Suceava prin culori sobre. Ia de Campulung se distinge dupa cusatura realizata cu fir gros, adesea in combinatii de rosu si negru.
Traditia spune ca ia se coase doar cu rugaciune, iar insemnele ar fi protectoare de spirite rele si de farmece. Fetele tinere isi coseau iile in culori tari, ca semn al dorintei de maritis. Femeile in varsta si cele casatorite purtau ii in culori sobre.
De la femeia simpla de la tara si pana la personalitati marcante ale istoriei noastre, toate au purtat cu bucurie ia. Regina Maria a ramas in memoria poporului nostru ca o mare iubitoare de arta populara, indragind si purtand ia cu mandrie.
Daca olandezii sunt cunoscuti in lume pentru sabotii de lemn, iar turcii pentru salvari, categoric putem afirma ca romanii sunt recunoscuti pentru bluzele de in sau panza topita, frumos brodate, cu modele colorate si vii, cu ciucurasi discreti la maneci. The Romanian blouse, asa cum o stiu strainii, a ajuns sa fie un simbol romanesc usor de recunoscut si imediat asociat cu tara noastra.

Pelerinaj istoric

Ziua de 21 mai 2014 va ramane inscrisa pe vecie in istoria poporului roman, dar si in ceruri. A fost o zi binecuvantata, primita cu mare bucurie de credinciosii care au participat cu emotie la un pelerinaj istoric menit sa puna la loc de cinste jertfa Martirilor Brancoveni, dragostea lor pentru tara si pentru Dumnezeu. In urma cu 300 de ani, asupritorii turci au ucis cu barbarie pe Brancoveni in dorinta de a sterge din istorie demnitatea neamului nostru. Au crezut ca vor inspaimanta popoarele si ca vor da o lectie celor ce nu se supun si nu se leapada de credinta. Insa toata aceasta stradanie barbara nu a facut decat sa intareasca si mai mult in inimile tuturor sentimentul de credinta, de demnitate si de regasire. In semn de pretuire, mostele Sfantului Domnitor Martir Constantin Brancoveanu au fost asezate intr-o racla construita in Atelierele Patriarhiei Romane si au fost purtate intr-o procesiune prin oras, iar apoi depuse spre venerare la Biserica Sfantul Gheorghe cel Nou. Romani de pretutindeni s-au unit in rugaciune si cantare, insotind racla pe traseul de la Catedrala Patriarhala, la cele mai importante ctitorii brancovesti din Capitala. Un traseu al bucuriei. O bucurie pentru ca am avut si avem demnitate, pentru ca nu ne este rusine de trecutul nostru si pentru ca avem rugatori in ceruri.
Cel ce a vegheat 25 de ani pentru ca tara sa fie in pace si bunastare, ferita de interesele dintre marile imperii, vegheaza si acum rugandu-se pentru acest popor greu incercat.
Daca noi aducem cinste jertfei lui, inseamna ca nu ne-am pierdut cu totul dragostea de tara. Daca astazi s-a scris o pagina de istorie, inseamna ca mai avem acea memorie colectiva buna care ne leaga de trecut, pentru a ne face mai puternici in viitor.
Din fericire, astazi noi nu mai suntem nevoiti sa luam sabia si sa plecam la lupta pentru a ne castiga pacea. Au facut-o altii pentru noi si au facut-o cu pretul vietii. Noi nu mai suntem prigoniti pentru credinta noastra si nu ne privim copii murind din pricina lacomiei altor popoare. Noi suntem liberi si trebuie doar sa ne amintim sa-i cinstim cum se cuvine pe cei ce au luptat pentru libertatea noastra. 

Meseria, bratara de aur

Evolutia lumii a ajuns sa schimbe cu rapiditate conceptii, meserii, stiluri de viata, societati, iar foarte multe s-au pierdut de-a lungul timpului. Arta prelucrarii fierului este atat de veche, ca aproape ne miram de faptul ca inca se mai pastreaza si chiar se bucura de succes si in zilele noastre. Cu o traditie ce isi are radacinile cu mii de ani in urma, inceputa in topitorii primitive, cunoasterea prelucrarii fierului s-a raspandit in toata lumea si surprinzator s-a conservat cumva peste timp, dainuind si evoluand in pas cu vremea. In Romania, aceasta meserie este una apreciata, mesterii fierari putand fi gasiti cam in toate zonele tarii. Pe meleagurile noastre, fierarii priceputi au preluat aceasta meserie de la inaintasii lor. Lupta cu fierul este una extrem de dificila, insa rezultatele sfideaza scurgerea sutelor de ani. Din atelierele de fierarie romanesti, sunetul ciocanului care bate fierul inrosit in foc rasuna tare. Modelele nu sunt realizate in serie, ci adesea sunt unicate, lucratura manuala avand specificul si particularitatea celui ce o realizeaza. Sunt lucrari personalizate, realizate prin multa truda si sudoare. Fierul forjat traditional se modeleaza la o temperatura apropiata de punctul de topire, acesta fiind fierul pe care il vedem la lucrarile inaintasilor nostri, deoarece este si cel care dainuieste cel mai mult in timp.
Maiestrul fierar se raporteaza la stilul si dorinta clientului, insa maiestria mestesugarului este nota distinctiva data in realizarea detaliilor. Este o meserie grea, care presupune multa sudoare, forta, calcule precise, geometrie, dar si talent, ambitie, dragoste pentru frumos. Numai cineva pasionat cu adevarat poate indura caldura, rugina, praful si mirosul greu de fier incins. Fierul sufera numeroase transformari pentru a deveni in final opera de arta, iar artistul sufera si traieste pasiunea alaturi de opera sa.
Fie va vorbim de poarta, gard, scara, cruce pentru biserica, felinar, balustrada sau piesa de mobilier interior, toate sunt creatii artistice, desi au o utilitate imediata si nu sunt concepute ca fiind exponate de muzeu. Valoarea obiectului realizat manual si trainicia in timp confera acestor lucrari o valoare artistica deosebita. Mestesugul fierului traieste gratie fierarilor care practica cu drag o meserie provocatoare si mereu dura.

MODELE REALIZATE DE:

Marian Ierchan

Valenii de Munte; Jud Prahova

0722.255.693