Colindatorii vestesc Nasterea Domnului

Iarna este intotdeauna prilejul reintoarcerii la traditiile si la obiceiurile stravechi care au reprezentat spiritul crestinilor ortodocsi din Romania. Din Ajunul Craciunului si pana la Boboteaza, cete de colindatori umbla cu Steaua, un obicei vechi care vrea sa vesteasca Nasterea lui Iisus si inceputul unei vieti noi. Colindatorii ii reprezinta pe Magii care au vestit Nasterea Domnului, care au venit la ieslea in care s-a nascut Iisus pentru a se inchina Lui si pentru a-I aduce daruri. In Romania, obiceiul umblatului cu Steaua este practicat in toate zonele tarii. Steaua cu 4, 6 sau 8 colțuri si in centrul cu icoana Nasterii Domnului sau a Maicii Domnului este purtata cu mandrie prin toate gospodariile, facandu-se traditionalele urari.

Este cu siguranta obiceiul popular tradiţional cel mai raspandit si mai spectaculos, cu originea în credinta.
Anul acesta am fost la colindat impreuna cu preotul satului Vladiceasca, care a reusit sa stranga un grup de aproximativ 25 de persoane dornice sa participe la un astfel de eveniment inegalabil prin bogatia si farmecul sau. Dupa o frumoasa rugaciune de multumire si impartirea cadourilor de sub brad, grupul a pornit de la biserica inspre satucul cuprins de ger si intuneric. Portile s-au deschis rand pe rand, iar uratorii si-au facut datoria cu voiosie si emotie in acelasi timp.
Copii si adulti deopotriva au dus vestea Nasterii Domnului din casa in casa. Oameni instariti sau oameni osteniti, tineri sau batrani, au primit in pragul casei urarile de bine, in speranta unui an mai mai bun si binecuvantat.
Seminee cochete sau sobe batranesti de teracota intretineau atmosfera calda care ne-a intampinat la intrarea in case, iar mirosul imbietor de sarmale ne-a facut sa uitam de gerul cumplit de afara. Am primit covrigi si nuci de la batranica garbovita de ani multi si grei, iar prin mainile ei calde am simtit mainile darnice ale lui Dumnezeu, care intotdeauna deschide o usa si ofera cu bucurie o milostenie cat de mica, din prea-plinul bunatatii Sale. Cu nasurile rosii si voci aburinde, colindatorii au facut ca tot satul, care pana nu demult nu avea nici macar biserica, sa rasune pentru cateva ore.
Gazdele ne-au intampinat cu cosurile pline, iar belsugul de daruri care s-a oferit colindatorilor a fost binemeritat. Nucile, covrigii, merele, portocalele si dulciurile au fost rasplata impartita cu drag. Vinul fiert cu parfum de scortisoara a dezmortit mainile aproape inghetate si a pus sangele in miscare, astfel incat colindatorii au gasit puterea si bucuria de a nu lasa nici un prag netrecut.
Bucuria de pe fetele copiilor este greu de descris in cuvinte. Au cantat cu veselie colinda invatata din timp special pentru seara de Ajun. La sfarsitul serii, fiecare cu traistuta plina si chipul zambitor s-a dus acasa sa impartaseasca si celor dragi frumoasa experienta. S-au intors acasa voiosi si plini de dorinta de a se pregati pentru Sorcova si Plugusor, obiceiurile de Anul Nou.
Exemplul nostru transmis tinerei generatii are sacrul rol de a duce mai departe si de a pastra viu acest inestimabil tezaur popular care se confunda cu istoria poporului roman. 

Sarbatori fericite si binecuvantate! 

Trambitele ingerilor ne cheama la Vladiceasca

Vladiceasca este un sat nou ce apartine de comuna Snagov, la numai cativa kilometri de Bucuresti, care din aceasta primavara a primit binecuvantarea de a avea biserica, astfel incat locuitorii sa nu mai fie nevoiti sa se deplaseze in parohii vecine pentru a participa la o slujba crestina.  Aceasta misiune a fost incredintata preotului Constantin Lupu, care, sustinut de fii duhovnicesti, dar si de satenii si localnicii din imprejurimi, a inceput lucrarile pentru construirea unui amplu complex bisericesc. O misiune covarsitoare atat sufleteste, cat si material, insa atunci cand dragostea pentru Dumnezeu nu are limite, nimic nu este imposibil si nici o jerfa nu este prea mare.
Din doua corturi militare, s-a amenajat o mica biserica in scopul slujirii pana la finalizarea lucrarilor. Astfel, santierul s-a instalat in linistea satului fara parohie, iar toaca a inceput sa bata vestind fiecare eveniment crestinesc. Doar Bunul Dumnezeu poate sti prin ce framantari si nevointe s-a ridicat aceasta biserica. Cu siguranta, ceea ce vedem astazi la Vladiceasca este rodul rugaciunii neincetate si dovada rabdarii fara margini, izvorata din dorinta de a purta crucea suprema: aceea de a face casa Domnului.
Cei mai multi preoti implinesc cu bine misiunea de a sluji lui Dumnezeu si de a sluji oamenilor dintr-o parohie, insa misiunea unora este si aceea de a construi la propriul lacas Domnului. Nu cred ca slujirea parintelui in cort a fost usoara, insa, fara cartire, cu mult devotament si cu deosebita evlavie, si-a facut datoria fata de enoriasii care l-au urmat in smerenie, indiferent de conditii.
Universul creat dintr-un altar improvizat si icoane au facut pentru cateva luni cerurile sa se deschida, pentru ca rugaciunea sa ajunga acolo sus, acolo unde toate sunt cu putinta, iar minunile au inceput sa curga. Rugaciunea din cort a strapuns cerurile si s-a facut fara indoiala auzita, deoarece misiunea s-a implinit, iar acest lucru este cu adevarat lucrare Dumnezeiasca. Dragostea biruieste orice si indiferent cat de modest este locul in care te rogi, conexiunea pe vertical se face. Rugaciunea din inima ajunge sus, iar de acolo coboara insutit rasplata.

Cu aer rustic, autentic romanesc, la numai 5 luni de la inceperea constructiei, lacasul, inchinat Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, Sfantului Sfintitului Mucenic Corneliu Sutasul si Sfantului Cuvios Ioanichie de la Muscel, vegheaza semet in micul sat din comuna Snagov.
Astfel de lucrari se implinesc datorita oamenilor care se implica, punand nevoia de a face bine inaintea propriilor nevoi, daruind din preaplinul inimii lor si celor ce asteapta o mangaiere.         
Cu ocazia Sarbatorii Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, parohia s-a imbogatit cu un clopot nou, un minunat si binecuvantat dar, menit sa vesteasca toate evenimentele religioase crestinilor. Acum se pot bucura cu totii de  binecuvantarea preotului paroh Constantin Lupu, in fiecare zi de sarbatoare, la maslurile si acatistele periodice, intr-o biserica noua, care a devenit neincapatoare inca de la sfintire.
Oricine se poate bucura de caldura si blandetea preotului care se roaga neincetat si care ne invita sa fim mai buni si mai iertatori. Insasi biserica, invaluita in miros de lemn proaspat lacuit, ne invita la meditatie si la rugaciune. Lacasul ridicat din suflet pentru a zidi alte suflete ravnitoare de mantuire ne astepta si ne indeamna sa avem speranta, credinta si iubire. 

Vine Mosul si la noi!

Doresc sa facem cunoscute initiative demne de toata lauda, in fata carora nu putem decat sa ne inclinam si sa speram ca punand mana de la mana vom reusi sa construim un viitor mai bun si mai luminos. Infiintata in anul 2012, Asociatia Impreuna Pentru Sansa Ta vine cu propunerea de a ajuta copii si familii defavorizate, fata de care societatea este prea oarba si prea indiferenta. Un gest inaltator, venit din partea unor tineri cu initiativa, care nu asteapta ca altii sa rezolve lucrurile si au priceput ca sta in puterea lor de a sprijini pe cei mai putin fericiti de soarta.

 De curand a fost lansata campania umanitara Vine mosul si la noi! in scopul strangerii de fonduri pentru a face o minima bucurie copiilor bolnavi de cancer, internati la Institutul Oncologic Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu din Bucuresti. Oricine poate fi o raza de lumina pentru aceste suflete nevinovate care nici macar nu au puterea sa-si ceara dreptul la viata. Cancerul este o perfida boala care poate afecta indiferent de rasa, de varsta sau de situatie financiara, macinand la propriu persoana atat fizic, cat si sufleteste. Persoanele diagnosticate sunt suflete resemnate in fata bolii necrutatoare, care in simplitatea lor sunt o lectie vie pentru cei mai multi dintre noi care nu stim sa apreciem binecuvantarea pe care am primit-o de sus. Se apropie cu pasi repezi Craciunul si ca intotdeauna dorim sa ne surprindem prietenii, colegii sau chiar parintii cu un cadou frumos, insa putem si este pana la urma datoria noastra sa nu ne limitam doar la cercul de apropiati.
Putem face o bucurie printr-un simplu act caritabil, care insa ne poate imbogati spiritual mai mult decat orice altceva. Mizez pe faptul ca romanii nu sunt indiferenti la suferinta aproapelui si ca vor lua in considerare acest apel la bunatate si milostenie. Copiii bolnavi de cancer il asteapta pe Mosu', chiar in pragul spitalului. Sa trecem impreuna acest prag pentru a ne bucura impreuna de sarbatori.

Lucrurile, aproapele si intelepciunea

Dumnezeu ne-a dat lucrurile pentru a ne folosi de ele si aproapele ca sa-l iubim.

Noi am ales sa iubim lucrurile si sa folosim aproapele.

Este nevoie de multa inteligenta ca sa-ti pleci capul.

Doar capul plecat primeste intelepciune si pretuieste aproapele.