Pariu cu viata

Rasfoind numarul de Martie al revistei UNICA, nu am avut cum sa raman indiferenta citind povestea de viata atat de impresionanta a familiei Poptean.

Intitulat sugestiv ‘Pariu cu viata’, articolul dezvaluieste crancena lupta pe care parintii a purtat-o cu convingerea ca nimic nu le poate sta in cale atunci cand si-au propus sa dea dreptul firesc la viata copilului lor. S-au luptat fara oprire, ani la rand pentru a castiga sanatatea lui Mihai, pentru ca el sa fie un baietel ca oricare altul, cu o copilarie normala. Insa citind articolul mi-am dat seama ca Mihai nu este un baietel ca oricare altul. Mihai este un luptator pentru ca a sfidat moartea, este un curajos pentru ca s-a incapatanat sa supravietuiasca atunci cand nimeni nu-i dadea o sansa, este un norocos pentru ca are parinti atat de minunati, este o bucurie pentru fratele lui si este un exemplu de tarie pentru noi toti. El este dovada ca Dumnezeu raspunde cu minuni acolo unde este credinta, dragoste si speranta. Nici nu vreau sa ma gandesc ce poate fi in sufletul unei mame cand viata fiului ei depinde de un aparat, sau de o substanta, sau de ce nu de un miracol care intarzie sa apara…

Este uimitor cum pentru unii parinti niciun efort nu este prea mare cand este vorba de sanatatea copilului lor, iar altii abandoneaza pur si simplu in strada copii perfect sanatosi, fara a avea remuscari sau mustrari de constiinta.

Unii i-si scot la propriu copii din morti, implorand cerul pentru o sansa la viata, iar altii i-si omoara pruncii, ii lasa de izbeliste, luandu-le dreptul de a avea o copilarie lipsita de griji si de a simti dragostea familiei. Familia Poptean este modelul ideal de familie care respecta cele mai simple definitii: impreuna la bine si la greu;  inainte si numai inainte; dragostea nu are limite.

Multumesc revistei Unica si familiei Poptean ca ne-au impartasit povestea lor. O poveste din care toti putem invata ceva.

Vestitorii primaverii

...eu pur si simplu nu i-am putut ignora.
Vestitorii primaverii impodobesc deja gradinile!

Impreuna pentru Manastirea Cornu

Doresc sa fac un apel la bunavointa celor care au posibilitatea sa dea o mana de ajutor. Deoarece Dacic Cool promoveaza Romania, am convingerea ca impreuna putem pune in miscare lucrurile pentru o Romanie mai buna si mai unita, pentru Romania pe care ne-o dorim!
Panorama orasului Campina vazuta de pe platoul pe care este ridicata Manastirea Cornu te lasa fara grai. De aici de sus ai o imagine de ansamblu care poate nu intamplator te face sa te simti un mic Dumnezeu care priveste cu admiratie propria creatie. Liniste, armonie si frumusete impresionanta, toate sub semnul credintei.

 Avand hramul "Sfantul Ioan Evanghelistul" si "Sfanta Cuvioasa Eufrosina", Manastirea Cornu a fost construita intre anii 2006 si 2008, iar din 2008, viata manastireasca a inceput cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel. Cateva maicute marturisesc aici dreapta credinta si dragostea nelimitata catre Dumnezeu, rugandu-se zi si noapte cu nadejdea sporirii duhovnicesti, a apropierii de Dumnezeu, a slujirii pentru toti cei care au atata nevoie. Am gasit aici o manastire micuta, insa primitoare, inconjurata de un ansamblu de chilii. Este un loc linistit, parca potrivit ales pentru rugaciune, un loc in care simplitatea si modestia si-au dat mana. Insa toata minunatia acestui loc este la un pas de prapastie.

Cel mai probabil din cauza defrisarilor care s-au facut in timp, manastirea se confrunta cu o iminenta alunecare de teren, in fata careia se pare ca autoritatile nu au solutii. Pamantul se surpa, iar totul risca sa se prabuseasca sub privirile neputincioase ale maicilor. S-au mutat in alte chilii mai sigure si se roaga neincetat ca sa primeasca ajutor si sa poata salva truda ce s-a facut pana acum. Cand am vazut dezastrul, am ramas fara cuvinte.

Am inteles ca in orice clipa se poate produce nenorocirea. Maica Julieta m-a batut pe umar si mi-a spus ca daca randuieste Bunul Dumnezeu vor primi ajutor la timp si poate va fi evitat dezastrul. Nu am inteles daca spunea asta ca sa ma imbarbateze pe mine sau se imbarbata singura, nedorind sa accepte gandul ca toata munca lor se duce de rapa la propriu. Nu am stiut ce sa-i raspund, ma gandeam doar la ce s-ar putea face. Cine sa intervina? La cine sa apelam? Ce pot face eu ca sa le ajut?
Mi-a spus apoi ca sunt oameni binevoitori, cu resurse si cu relatii, care fac toate eforturile de a mobiliza autoritatile sa intervina si sa ofere cele mai bune solutii pentru a salva "casa lui Dumnezeu". Am vazut povestea prezentata si la televizor, am auzit vorbindu-se de donatii, de proiecte de consolidare si m-am bucurat ca romanii inca mai dau dovada de solidaritate si de credinta.
Sper din suflet ca oamenii sa inteleaga si sa contribuie pentru a ajuta, deoarece in fond acesta este mesajul credintei: sa ne iubim aproapele, iar aproapele nostru poate fi oricine care are nevoie de ajutor. Manastirea Cornu are nevoie de ajutor imediat!